Cresterea si intretinerea puilor

Cresterea puilor se face in puiernite fara a mai fii folosite clostile. Inca de la incubator, se recomanda sa fie sortati pui dupa dezvoltarea corporala, starea lor de voiciune si durata ecloziunii.

Ambalarea si transportul puilor de o zii se face in cutii de carton cu capacitatea de 100 de pui; transportul se face cu autocamionul, trenul sau avionul.

Pui se repartizeaza in puiernita dupa starea lor de voiciune, ia durata de crestere depinde de anotimp. In general timpul necesar este de 8 saptamani, timp in care puful se inlocuieste cu penajul juvenil,ce apara corpul puilor de frig,permitand cresterea lor in incaperi neincalzite. Cresterea in puiernite prezinta anumite avantaje: puii sunt feriti de frig adaposturile pot fii curatate si dezinfectate usor,iar munca ingrijitorilor poate fii organizata. Lucrarile ce se executa intr-o puiernita sunt:

-pregatirea puiernitelor pentru intrarea in functiune;

-primirea si sortarea puilor;

-impartirea puilor pe loturi in compartimente;

-ingrijirea si hranire;

-scoaterea lor in solarii si padocuri;

-curatenia si dezinfectia periodica a adaposturilor;

-bonitarea si trecerea puilor in adaposturile de vara.

Durata de crestere a puilor in puiernite depinde de specie,rasa si in special de sezon.Puii de gaina si de curca au nevoie de intretinere mai indelungata (cel putin 2 luni) decat bobocii de rata si gasca acestia din urma imbracandu-se cu penaj mult mai repede.

Formarea compartimentelor in puiernite este dreptunghiulara sau patrata,pentru a asigura patrunderea luminii in mod direct pe cel putin 1/3 din suprafata interioara.culoarul de servici stabileste legatura intre compartimentele puiernitei.

Incalzirea cu sobe cu carbuni,sobe cotlon sau sobe obisnuite nu constitue sistemul cel mai bun,deoarece aerul se viciaza repede si prezinta pericol de incendiu.De aceea,acolo unde exista sursa de curent electric se folosesc eleveuzele sau crescatoarele electrice,formate din rezistente bine izolate, montate sub un reflector. Aparatele de incalzire cu apa calda sunt formate din radiatoare, asezate orizontal la 0,25 cm deasupra podelei sau din tevi incalzite, situate de-a lungul puiernitei.

Echilibrarea factorilor de micro climat (fizici,chimici si biologici) duc la obtinerea unor rezultate bune in cresterea puilor.

Asternutul de paie tocate,de floarea-soarelui,se aseaza in strat de 5 cm si se primeneste periodic,in special in locurile unde stationeaza puii mai mult,iar in restul puiernitei o data pe saptamana.

Asternutul poate fii format din talas sau turba, fiind contraindicat rumegusul de lemn, deoarece consumand din el, puii pot suferii de impaslirea gusii si indigestie.

In zilele calduroase pui se scot in padocuri, iar dupa varsta de o luna pt a se preveni aglomerarea lor in colturile puiernitei, se aseaja stingii pentru dormit la o distanta mica de podea.

La puii la care densitatea este mare pe o suprafata mica si cei eclozionati toamna apar o serie de vici,cum ar fii canibanismul (puii se ciugulesc pana la sangerare). In unele crescatorii s-au putut combate viciile cu ajutorul hartiei rosii puse in geamuri pentru a masca culoarea rosie a vaselor de sange superficiale de pe pielea puilor, ce ii tenteaza la ciugulit.

O mare importanta se da supravegherii puilor cu semne de boala,care se izoleaza si daca 24 de ore nu prezinta semne de insanatosire se sacrifica. Ca masuri preventive se varuiesc zilnic peretii puiernitelor pana la inaltimea de 1 metru si se iau masuri pentru dezinfectia periodica,precum si pentru vaccinarea puilor.

Programul in puiernita se desfasoara in felul urmator: dimineata se face controlul sanatatii puilor, hranirea si adaparea, se controleaza temperatura din puiernita, aerisirea, se face schimbarea asternutului reinnoirea dezinfectantilor si dezinfectoare, precum si curatarea in padocuri.

In cursul zilei se face hranirea si schimbarea apei incontinuare,controlul temperaturii si se scot puii in padocuri, daca timpul permite. Seara, dupa hranire,se controleaza din nou temperatura in adapost, se observa felul cum dorm puii si daca se urca pe stinghii. Apoi se pregateste hrana pentru a doua zii si se preda puiernita schimbului de noapte care va controla starea generala a puilor si temperatura in puiernita.

Cresterea semiintensiva

Cresterea semiintensiva a gainilor reprezinta o imbunatatire a cresterii traditionale, pasarile fiind intretinute in hale de ouat sau cotete, harem prevazute cu solarii si padocuri, prezentand o serie de avantaje:

-reducerea consumului de furaje concentrate, prin utilizarea resurdelor naturale pe care le asigura o gospodarie;

-pastrarea unei bune stari de sanatate a efectivelor, fara adaosuri importante de substante biologic-active, datorita miscarii pasarilor in aer liber si in soare si datorita posibilitatii acestora de a-si asigura o parte din viamine si saruri minerale, direct din mediul natural in care traiesc;

-investitii relativ mici, constand in general din modernizarea sptiilor existente;

-realizarea unei productii sustinute de oua si ceea ce este important, de o excelenta caliatate, asa numitele "oua taranesti", care se bucura de o buna apreciere pe piata, datorica coloratiei accentuate a galbenusului si gustului superior, comparativ cu al celor obtinute pe cale industriala.

Pentru a-si moderniza crescatoria si a o face semiintensiva, un crescator particular, trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte:

-modernizarea adaposturilor existente;

-imbunatatirea tehnologiei de credtere;

-completarea ratiilor furajere.

Iarna,pentru fiecare kg de greutate vie este necesar cel putin de 1m³ de aer proaspat pe ora. Temperatura din adapost trebuie mentinuta cat mai aproape de nivelul optim 15-25ºC, la care productia este maxima cu consumul cel mai redus de furaje.

Mentinerea gainilor in conditii nefavorabile determina pe rand 4 fenomene. La aparitia conditiilor nefavorabile, se micsoreaza mai intai greutatea oulor, apoi scade ritmul de ouat pana la incetare, urmeaza scaderea treptata a grautatii corporala si de abia in final pasarile incep sa naparleasca. Conditiile nefavorabile prin care trec, toamna, gainile sunt scaderea naturala a zilei-lumina. Scaderea duratei zilei-lumina determina o scadere a productiei de oua, pentru ca lumina este primul dintre factorii care influenteaza ouatul.

Crescatorul care intentioneaza sa-si modernizeze crescatoria in primul rand va trebui sa-si puna un bec electric in adapost. In acest fel, atunci cand incepe sa se intunece afara, gainile se retrag in adapost unde gasesc lumina, hrana si apa, caldura si aer curat.

Asa dar, pe jumatate din suprafata adapostului se amenajeaja paturi de dormit, cu stinghii amplasate la 40 cm deasupra pardoselii si la distanta de 35 cm intr-o o stinghie si alta. Sub pat se formeaza astfel un spatiu in care se strag dejectiile pasarilor, care va fii protejat de o plasa de sarma, care sa nu permita pasarilor sa patrunda in aceasta zona. In cealalta jumatate a adapostului, spre usa de acces, se aseaja un strat gros de paie (cca 20 cm), iar deasupra acestuia vor exista 2 jgheaburi pentru furaje si un jgheab pentru apa. Inaltimea hranitorilor si a dapatorilor va fii astfel calculata in cat marginea superioara a acestora, sa se afle la inaltimea spinarii pasarilor. Pe peretele frontal vor fii prevazute:usa de acces al crescatorului si una sau doua ferestre, iar intre ferestre va fii amplasat becul electric in asa fel incat lumina sa vina din aceeasi directie ca si ziua, sa lumineze puternic zona de hranire si adapare si cat mai putin zona de ouat si patul de dormit.

Evacuarea aerului viciat se va face de la nivelul patului, printr-un cos de evacuare. Volumul de aer introdus si evacuat se va asigura, atat prin reglarea deschiderii ferestrelor, cat si prin cosul de evacuare. De volumul de aer existent in adapost ne dam seama dupa comportamentul pasarilor si prin calitatea asternutului, care va trebuii sa fie suficient de gros si in permanenta schimbat. Un asternut gros, bine intretinut, va intra intr-o usoara fermentatie, cu degajeara de caldura, dar fara emanare puternica de amoniac.

Sunt doua probe care ne indica o ventilatie insuficienta a adapostului: degajarea puternicac de amoniac, care se simte la nas si la ochi cand intram in adapost si cresterea umiditatii in asternut, concomitent cu aparitia de condens pe pereti.

Aceste aspecte pot fii evitate daca, concomitent cu marirea ventilatiei, se asigura incalzirea adapostului, care la ora actuala este destul de costisitoare si de aceea un bun crescator nu trebuie sa ajunga niodata la aparitia umiditatii si a proceselor fermentatiei in adapost, ci sa le previna printr-o buna izolare termica a adapostului si printr-o rationala aerisire in timpul iernii.

Sistemul intensiv

Sistemul intensiv:reprezinta cea mai moderna forma de crestere si exploatare sa pasarilor, in care, pe baza mecanizarii complexe si aplicarii celor mai moderne metode de alimentatie, ingrijire, selectie si cu un consum minim de munca si furaje, productivitatea pasarilor si productia lor sunt foarte ridicate.

Cresterea pasarilor in sitemul intensiv prezinta o seria de caracteristici.

-Halele sunt de mare capacitate, cu suprafete de 1000-1200 m², cu mecanizarea si automatizarea aproape integrala a procesului de productie.

-Au fost eliminate padocurile, solariile, lumina naturala, trecandu-se la intretinerea pasarilor in captivitate (intretinere intensiva).

-Pot fi folosite nutreturile combinate, iar mecanizarea distribuirii hranei micsoreaza risipa de furaje.

-au fost concentrate efective de mari suprafete de suprafete mici de teren,pretizand doar cca 20% din suprafata de teren necesara in sistemul semiintensiv.

-Densitatea pasarilor din adapost se mareste de la 2,5-3 capete pe m² la 6-9 capete pe m² in cazul intretinerii pe asternut si stinghii sau la 15-21 capete pe m² in cazul exploatarii in baterii.

-Datorita concentrarii efectivelor de pasari, se impune specializarea intreprinderilor si cooperarea dintre ele printr-ointegrare pe verticala. De exemplu, pentru producerea oualorde consum , este nevoie de unitati de selectie si hibridare producatoare a materialului de reproductie; unitati pentru producerea nutreturilor combinate ; ferme de reproductie; statii de incubatie; ferme de crestere a tineretului de inlocuire; ferme pentru exploatarea gainilor ouatoare ; unitati de prelucrare a produselor si subproduselor; unitati de desfacere.

-Dezvoltarea industriei constructiilor si a materialelor de constructi,precum si realizarea unor echipamente de exploatare automate, au creat implicit conditiile necesare imbunatatirii fluxurilor tehnologice, prin realizarea unor constructii si utilaje in masura sa asigure cerintele fiziologice si eficienta exploatarii.

-Toate adaposturile din sistemul intensiv industrial fuctioneaza pe principiul "populare si depopulare totala" (totul plin,totul gol). Popularea si depopularea totala se pot organiza pe adaposturi,pe grupe de adaposturi sau pe intreaga ferma.

-Concentrarea de efective mari pe suprafete de teren mici permit asezarea fermelor avicole in imediata apropiere a pietelor de desfacere, ceea ce inlatura cheltuielile de transport si usureaza aprovizionarea populatiei cu produse proaspete.

Sistemele de intretinere intensiva prezinta 2 dezavantaje:

-investitii mari la inceput;

-aparitia la pasari,ca urmare a densitatii sporite, a unor vicii (spargerea si consumarea oualor, canibalism).

Aceste neajunsuri pot fii depasite, deoarece cheltuielile sunt compensate de economiile ce se realizeaza ca urmare a folosirii unei suprafete mici de teren si a sporirii productivitatii muncii iar pentru vicii, avicultorii au la indemana o serie de masuri cu care sa le previna si sa le combata.